Geneza 4-7

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Cain şi Abel

4 Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” ² A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar^(A). ³ După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare^[a] din roadele^(B) pământului. ⁴ Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi^(C) născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere^(D) spre Abel şi spre jertfa lui, ⁵ dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi^(E) i s-a posomorât faţa. ⁶ Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? ⁷ Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte^(F) la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” ⁸ Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât^(G).

Pedeapsa lui Cain

⁹ Domnul a zis lui Cain: „Unde^(H) este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu^(I). Sunt eu păzitorul fratelui meu?” ¹⁰ Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul^(J) sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. ¹¹ Acum, blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! ¹² Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.” ¹³ Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. ¹⁴ Iată că Tu^(K) mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa^(L) Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ, şi oricine^(M) mă va găsi mă va omorî.” ¹⁵ Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci, dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte^(N) ori.” Şi Domnul a hotărât^(O) un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. ¹⁶ Apoi, Cain a ieşit^(P) din Faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod^[b], la răsărit de Eden.

Cain şi urmaşii lui

¹⁷ Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus^(Q) acestei cetăţi numele fiului său Enoh. ¹⁸ Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh. ¹⁹ Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Ţila. ²⁰ Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele. ²¹ Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl^(R) tuturor celor ce cântă cu alăuta şi cu cavalul. ²² Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

²³ Lameh a zis nevestelor sale:

Naşterea lui Set

²⁵ Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu şi i-a^(T) pus numele Set^[c], „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” ²⁶ Lui Set i s-a născut^(U) şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme^(V) Numele Domnului.

Urmaşii lui Adam prin Set până la Noe

5 Iată cartea^(W) neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea^(X) lui Dumnezeu. ² I-a făcut parte bărbătească^(Y) şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om” în ziua când au fost făcuţi. ³ La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus^(Z) numele Set. ⁴ După naşterea lui Set, Adam^(AA) a trăit opt sute de ani şi a născut^(AB) fii şi fiice. ⁵ Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi^(AC) a murit. ⁶ La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut^(AD) pe Enos. ⁷ După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice. ⁸ Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani, apoi a murit. ⁹ La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan. ¹⁰ După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice. ¹¹ Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani, apoi a murit. ¹² La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel. ¹³ După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani şi a născut fii şi fiice. ¹⁴ Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani, apoi a murit. ¹⁵ La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared. ¹⁶ După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani şi a născut fii şi fiice. ¹⁷ Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani, apoi a murit. ¹⁸ La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh^(AE). ¹⁹ După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi a născut fii şi fiice. ²⁰ Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani, apoi a murit. ²¹ La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. ²² După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat^(AF) cu Dumnezeu trei sute de ani şi a născut fii şi fiice. ²³ Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. ²⁴ Enoh^(AG) a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. ²⁵ La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh. ²⁶ După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi a născut fii şi fiice. ²⁷ Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani, apoi a murit. ²⁸ La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu. ²⁹ El i-a pus numele Noe^[d], zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care^(AH) l-a blestemat Domnul.” ³⁰ După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani şi a născut fii şi fiice. ³¹ Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani, apoi a murit. ³² Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem^(AI), Ham şi Iafet^(AJ).

Stricăciunea oamenilor

6 Când^(AK) au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, ² fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat^(AL) de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. ³ Atunci, Domnul a zis: „Duhul^(AM) Meu nu va rămâne^[e] pururea în om, căci^(AN) omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi^[f], zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” ⁴ Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. ⁵ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor^(AO) din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. ⁶ I-a părut rău^(AP) Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit^(AQ) în inima Lui. ⁷ Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Noe

⁸ Dar Noe a căpătat^(AR) milă înaintea Domnului. ⁹ Iată care sunt urmaşii lui Noe.

Noe^(AS) era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui:

Noe^(AT) umbla cu Dumnezeu. ¹⁰ Noe a născut trei fii: Sem^(AU), Ham şi Iafet. ¹¹ Pământul era stricat^(AV) înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin^(AW) de silnicie. ¹² Dumnezeu S-a uitat^(AX) spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. ¹³ Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul^(AY) oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am^(AZ) să-i nimicesc împreună cu pământul. ¹⁴ Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. ¹⁵ Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. ¹⁶ Să faci corabiei o fereastră^[g], sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. ¹⁷ Şi iată că Eu^(BA) am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. ¹⁸ Dar cu tine fac un legământ: să^(BB) intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. ¹⁹ Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două^(BC) din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. ²⁰ Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină^(BD) la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. ²¹ Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.” ²² Aşa a şi făcut Noe^(BE): a făcut tot^(BF) ce-i poruncise Dumnezeu.

Noe intră în corabie

7 Domnul a zis lui Noe: „Intră^(BG) în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am^(BH) văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. ² Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate^(BI), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate^(BJ), câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, ³ şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului. ⁴ Căci, după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci^(BK) de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.” ⁵ Noe^(BL) a făcut tot ce-i poruncise Domnul. ⁶ Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ. ⁷ Şi Noe^(BM) a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. ⁸ Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ, ⁹ au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

Potopul

¹⁰ După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ. ¹¹ În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele^(BN) Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele^(BO) cerurilor. ¹² Ploaia a^(BP) căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. ¹³ În aceeaşi zi, au intrat^(BQ) în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei; ¹⁴ ei^(BR) şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi. ¹⁵ Au intrat^(BS) în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. ¹⁶ Cele care au intrat erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum^(BT) poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi, Domnul a închis uşa după el. ¹⁷ Potopul^(BU) a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului. ¹⁸ Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea^(BV) pe deasupra apelor. ¹⁹ Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost^(BW) acoperiţi. ²⁰ Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi. ²¹ Şi a pierit^(BX) orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ, şi toţi oamenii. ²² Tot ce răsufla^(BY), tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit. ²³ Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe^(BZ) şi ce era cu el în corabie. ²⁴ Apele^(CA) au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.